In noapte

Simbata am jucat vreo 2 jocuri si noaptea. Mult mai greu.
In primul rind nu prea vezi nimic. Nu apuci sa tragi decat dupa siluete si daca vezi focul de la teava pustii adversarului. Si daca l-ai nimerit, atunci stii sigur unde e, ca se aprind ledurile. Neaparat tre sa tragi in continuare. Daca nu se misca e al tau.
Dar in schimb daca tu esti nimerit, schimba pozitia neaparat. Nu e deajuns sa te ascunzi dupa primul copac. Trebuie sa fugi neaparat. Altfel adversarul stie unde esti si iti va urmari silueta si fiecare miscare.
Ar trebui stabilit si o modalitate de recunoastere cu coechipierii. Sa le strigi ca tu esti si sa nu traga sau sa intrebi cine e, nu prea merge ca iti dezvalui pozitia.
Din pacate, nu prea am apucat sa experimentez foarte multe pe intuneric pentru ca au renuntat ceilalti.

Am mai facut o tura si simbata seara. Dar intr-o padurice din parcul Tineretului era ca noaptea. Ca sa descoperi pozitia adversarului tre sa vezi cand trage si sa vezi de unde vine focul. Folosind asta, am ridicat arma, am inceput sa trag si adversarul a inceput sa traga inspre arma mea. Si-a descoperit pozitia si l-am luat in catare .
E foarte important aici si comunicarea intre coechipieri, altfel risti sa te impuste oamenii tai.

Mie mi s-a parut foarte fain sa joci in intuneric pentru ca iti calculezi fiecare foc. Primul care trage are dezavantajul ca isi descopera pozitia. Foarte buna ideea de a trage cu arma mai sus. Am luat aminte . Au fost momente in care fiecare astepta ca cel din echipa adversa sa traga primul . Eu si Corina am folosit pentru a ne recunoaste un suierat scurt si treaba a mers ca unsa.

E foarte tare sa joci noaptea, in primul rand imaginati-va cat a fi de misto, sa apari inopinant cu pusca in brate , noaptea, langa doi indragostiti , aparent linistiti, pe o patura, departe de vazul lumii...si tu hop top sa apari cu pusca in brate si echipat cum se cuvine....eu cred ca as muri de ras , ei cu siguranta s-ar speria....

In al doilea rand, un joc ar dura mai mult, iar atmosfera ar fi mai tensionata decat de obicei, atentia ar creste, iar ambele echipe ar fi mai unite pe terenul de lupta, in caz contrar am risca sa ne impuscam colegii( trebuie, insa sa recunosteam ca lucrul asta se intampla chiar si la lumina orbitoare a zilei )

concluzie: pe mine puteti conta atat in timpul zilei cat si sub lumina lunii

Bineinteles ca de la Roxanica nu ne puteam astepta decit la crearea unei imagini de un romantism excesiv.
Oricum, chiar as mai juca un joc noaptea. Nu in amurg, noaptea. Poate data viitoare cind facem o tura pe la munte, ca acolo e mai fain. Mai vezi ceva la lumina lunii, umbre si impusti pe care misca citusi de putin.